În această după-amiază am ieşit la o scurtă plimbare împreuă cu soţia şi fetiţa mea în Parcul Cişmigiu. Am trecut pe Calea Victoriei şi, în zona Sălii Palatului, am observat cu tristeţe că peisajul se schimbă de la o lună la alta. Bineînţeles în rău. Pentru că numai aşa îmi explic cum din Bucureşti încep să dispară anumite clădiri şi locuri ce odinioară erau cunoscute de întreagul continent. M-am gândit să fac un mic istoric şi să îl împărtăşesc cu voi.
A existat o perioadă în care Bucureştiul arăta ca o capitală europeană. Sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul secolului XX au adus Bucureştilor un loc binemeritat în rândul oraşelor importante ale Europei. Atunci au loc lucrările de alimentare cu apă de bună calitate, construcţia arterelor principale de circulaţie, are loc inaugurarea liniei electrice, se fac inovaţii în domeniul comunicaţiilor. În această perioadă s-au ridicat o serie de clădiri, unele dintre ele monumentale, cum ar fi Localul Monitorului Oficial sau Ateneul Român. Tot atunci se ridică şi Ministerul Agriculturii, Liceul Gheorghe Lazăr, Palatul Poştelor, acesta după modelul celui din Geneva, Palatul Cantacuzino pe Calea Victoriei, Palatul Creţulescu, Athénée Palace, dar şi Banca Naţională despre care turiştii spuneau că este „cel mai frumos templu ridicat norocului orb”. După documentele existente, în perioada 1885 - 1914 s-au construit în Bucureşti peste 14.900 de imobile. Atunci parcurile au fost reamenajate, grădinile frumos decorate, punându-se accent pe dezvoltarea oraşului.
Perioada interbelică a adus cu ea schimbări în bine pentru capitală. Bucureştiul a devenit treptat o capitală europeană la porţile Orientului. Era o mândrie ca străin să povesteşti cum ai trecut prin Bucureşti, simţind rafinamentul extrem, şi adevărata viaţă. Aici se întâmpla totul.
Dacă lăcaţele de cult, bisericile, mănăstirlie au fost puse la zid în perioada comunistă iată că edilii Bucureştiului de astăzi sunt complet nepăsători. Este de neconceput ca într-o capitală europeană în care avem nevoie de curăţenie şi siguranţă, o capitală unde turiştii ar trebui să admire siturile arheologice şi monumentele arhitecturale menţionate mai sus, aceştia sunt nevoiţi să vadă câini vagabonzi, aurolaci şi bătrâni care îşi duc zilele cerşind la gurile de metrou. Bisericile mai sunt ţinute în picioare doar de credinţa bucureştenilor. Autorităţile semnează fără milă acte de demolare a clădirilor monument isoric prezentând opiniei publice motive puerile. Ba mai mult, apare câte un moştenitor peste noapte care pune mâna pe o asemenea locuinţă în valoare de milioane de euro pe care o revinde sau o lasă în paragină, şi asta pentru ca metrul pătrat este mai scump în Bucureşti, în comparaţie cu alte capitale europene.
În câţiva ani vom intra într-o capitală fără istorie, fara identitate şi fără cultură, o capitală cu aripile frânte, ce nu poate oferi decât ruinele rămase în urma primarilor. Unde au dispărut Lipscanii de altădată, Curtea Veche, Calea Victoriei, unde sunt teatrele, cafenelele şi monumentele construite de înaintaşi? Fireşte se va găsi răspuns şi la această întrebare. Este interzis să mai critici, să mai speri, să îţi doreşti să construieşti. Bunii mei prieteni, doar plânsul nu mai este interzis. Ei îşi bat joc de noi fără milă şi fără remuşcare. Noapte bună „Micul Paris”, oriunde te-ai afla!
A existat o perioadă în care Bucureştiul arăta ca o capitală europeană. Sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul secolului XX au adus Bucureştilor un loc binemeritat în rândul oraşelor importante ale Europei. Atunci au loc lucrările de alimentare cu apă de bună calitate, construcţia arterelor principale de circulaţie, are loc inaugurarea liniei electrice, se fac inovaţii în domeniul comunicaţiilor. În această perioadă s-au ridicat o serie de clădiri, unele dintre ele monumentale, cum ar fi Localul Monitorului Oficial sau Ateneul Român. Tot atunci se ridică şi Ministerul Agriculturii, Liceul Gheorghe Lazăr, Palatul Poştelor, acesta după modelul celui din Geneva, Palatul Cantacuzino pe Calea Victoriei, Palatul Creţulescu, Athénée Palace, dar şi Banca Naţională despre care turiştii spuneau că este „cel mai frumos templu ridicat norocului orb”. După documentele existente, în perioada 1885 - 1914 s-au construit în Bucureşti peste 14.900 de imobile. Atunci parcurile au fost reamenajate, grădinile frumos decorate, punându-se accent pe dezvoltarea oraşului.
Perioada interbelică a adus cu ea schimbări în bine pentru capitală. Bucureştiul a devenit treptat o capitală europeană la porţile Orientului. Era o mândrie ca străin să povesteşti cum ai trecut prin Bucureşti, simţind rafinamentul extrem, şi adevărata viaţă. Aici se întâmpla totul.
Dacă lăcaţele de cult, bisericile, mănăstirlie au fost puse la zid în perioada comunistă iată că edilii Bucureştiului de astăzi sunt complet nepăsători. Este de neconceput ca într-o capitală europeană în care avem nevoie de curăţenie şi siguranţă, o capitală unde turiştii ar trebui să admire siturile arheologice şi monumentele arhitecturale menţionate mai sus, aceştia sunt nevoiţi să vadă câini vagabonzi, aurolaci şi bătrâni care îşi duc zilele cerşind la gurile de metrou. Bisericile mai sunt ţinute în picioare doar de credinţa bucureştenilor. Autorităţile semnează fără milă acte de demolare a clădirilor monument isoric prezentând opiniei publice motive puerile. Ba mai mult, apare câte un moştenitor peste noapte care pune mâna pe o asemenea locuinţă în valoare de milioane de euro pe care o revinde sau o lasă în paragină, şi asta pentru ca metrul pătrat este mai scump în Bucureşti, în comparaţie cu alte capitale europene.
În câţiva ani vom intra într-o capitală fără istorie, fara identitate şi fără cultură, o capitală cu aripile frânte, ce nu poate oferi decât ruinele rămase în urma primarilor. Unde au dispărut Lipscanii de altădată, Curtea Veche, Calea Victoriei, unde sunt teatrele, cafenelele şi monumentele construite de înaintaşi? Fireşte se va găsi răspuns şi la această întrebare. Este interzis să mai critici, să mai speri, să îţi doreşti să construieşti. Bunii mei prieteni, doar plânsul nu mai este interzis. Ei îşi bat joc de noi fără milă şi fără remuşcare. Noapte bună „Micul Paris”, oriunde te-ai afla!
2 comentarii:
Lasati centrul, va roggggggggggg!!!!! Veniti la mine in straulesti sa vedeti, parca ziceati pe la tv dc nu ma insel ca stati in vatra noua? Acolo tre sa faceti pt cetateni casa numai zic de gilesti sarbi acolo unde este cel mai rau ex: pe tarafului, acolo sta iubita mea, ce zona de c...t scuzati, mie rusime sa ma duc acolo cu prieteni si nu am decat 23 ani, ce ma fac, rad oamenii de mine, dar o iubesc, va rog macar ceva pietre sa numai fie apa aia acolo!!!
Votez tudorache ca va iubeste proetena mea!
Bucuresti mahalaua europei :
Descriere
Ghid turistic
Probleme
Nerezolvarea lor
Trimiteți un comentariu