Ce mai summit, ce mai zbucium

Ieri a fost ultima zi a summit-ului NATO de la Bucureşti. Şi ce mai summit a fost: cu transmisii live de peste tot, interviuri, conferinţe de presă, cuvântări, discursuri, întâlniri bilaterale şi multilaterale, dineuri, preşedinţi, premieri, coloane oficiale, culoar unic, circulaţie îngreunată, câini comunitari, poliţişti (fără burtă), sepepişti, agenţi CIA, manifestanţi, fătuci şi câte şi mai câte. Au fost câteva eşecuri, unele dintre ele din cauza organizării, altele de ordin diplomatic, dar trebuie să menţionez că au fost şi câteva "succesuri", cum ar fi primirea invitaţiei de aderare de către Albania şi Croaţia, sau venirea preşedintelui Putin pentru un dialog cu statele membre NATO.

Una peste alta, România şi-a făcut publicitate, deşi aceasta a costat 26 de milioane de euro, iar summit-ul a arătat că ţara noastră nu mai este un punct aşa de mic pe harta lumii.

Ne uităm pe unde mergem sau mergem pe unde ne uităm

Aseară am văzut un preşedinte "nostalgic". Înainte de summit, probabil dorind să inspecteze oraşul, trăgând puternic din aerul mirific din zona Cişmigiu, preşedintele Băsescu, cu un ochi la primărie şi cu celălalt la culoarul unic, a tamponat o maşină care a frânat brusc în faţa Golf-ului prezidenţial. În urma incidentului, presa a fost alarmată, toată ţara a fost martoră la marele eveniment de 3 puncte (de penalizare).

Summit-ul aduce românului pensii mai mari, alocaţii pentru copii, locuri de muncă, turişti şi demnitate. Cetăţenii capitalei sunt mândri că sunt contemporani cu trecerea de la comuna primitivă la comuna Bucureşti, condusă strălucit de edilul Videanu cocoţat pe blocuri de borduri. Acum, la 4 ani de la intrarea României în NATO cu drepturi depline, între rock and roll şi cazacioc rămâne doar fiola prezidenţiala a cărei culoare nu o cunoaştem.

Primul şofer al ţării