Pasajul Basarab - un ghimpe în coasta bucureştenilor

Lucrările la pasajul Basarab sunt în plină desfăşurare. Costurile proiectului care iniţial se ridicau la 67 de milioane de euro sunt estimate acum la peste 250 de milioane de euro. Probabil din cauza bordurilor ce urmează să fie puse pe marginea şoselei de pe pasaj. În afară de costurile deosebit de ridicate care nu prezintă o justificare, controversatul proiect al pasajului a mai primit o lovitură, două ONG-uri obţinând în instanţă anularea deciziei prin care pasajul Basarab primea statut de utilitate publică. Argumentul celor două organizaţii este că printre clădirile ce urmează sa fie demolate se află şi trei monumente istorice care nu pot dispărea decât în baza unei hotărâri de Guvern, nu printr-o hotărâre a unui Consiliu Local.

Cetăţenii sunt şi ei afectaţi de acest pasaj, care are efecte negative şi asupra bisericii Sfânta Paraschiva care se află în zonă. Eu sunt alături de locuitorii din cartierul Titulescu ai căror nervi sunt puşi la încercare de către autorităţi. Sunt curios să aflu cum se vor descurca copiii şi bătrânii de acolo cu noxele emise de autoturisme ce vor circula pe pasaj. Ce are de spus Ministerul Mediului în această privinţă?

Mahala versus Occident

În această după-amiază am ieşit la o scurtă plimbare împreuă cu soţia şi fetiţa mea în Parcul Cişmigiu. Am trecut pe Calea Victoriei şi, în zona Sălii Palatului, am observat cu tristeţe că peisajul se schimbă de la o lună la alta. Bineînţeles în rău. Pentru că numai aşa îmi explic cum din Bucureşti încep să dispară anumite clădiri şi locuri ce odinioară erau cunoscute de întreagul continent. M-am gândit să fac un mic istoric şi să îl împărtăşesc cu voi.

A existat o perioadă în care Bucureştiul arăta ca o capitală europeană. Sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul secolului XX au adus Bucureştilor un loc binemeritat în rândul oraşelor importante ale Europei. Atunci au loc lucrările de alimentare cu apă de bună calitate, construcţia arterelor principale de circulaţie, are loc inaugurarea liniei electrice, se fac inovaţii în domeniul comunicaţiilor. În această perioadă s-au ridicat o serie de clădiri, unele dintre ele monumentale, cum ar fi Localul Monitorului Oficial sau Ateneul Român. Tot atunci se ridică şi Ministerul Agriculturii, Liceul Gheorghe Lazăr, Palatul Poştelor, acesta după modelul celui din Geneva, Palatul Cantacuzino pe Calea Victoriei, Palatul Creţulescu, Athénée Palace, dar şi Banca Naţională despre care turiştii spuneau că este „cel mai frumos templu ridicat norocului orb”. După documentele existente, în perioada 1885 - 1914 s-au construit în Bucureşti peste 14.900 de imobile. Atunci parcurile au fost reamenajate, grădinile frumos decorate, punându-se accent pe dezvoltarea oraşului.

Perioada interbelică a adus cu ea schimbări în bine pentru capitală. Bucureştiul a devenit treptat o capitală europeană la porţile Orientului. Era o mândrie ca străin să povesteşti cum ai trecut prin Bucureşti, simţind rafinamentul extrem, şi adevărata viaţă. Aici se întâmpla totul.

Dacă lăcaţele de cult, bisericile, mănăstirlie au fost puse la zid în perioada comunistă iată că edilii Bucureştiului de astăzi sunt complet nepăsători. Este de neconceput ca într-o capitală europeană în care avem nevoie de curăţenie şi siguranţă, o capitală unde turiştii ar trebui să admire siturile arheologice şi monumentele arhitecturale menţionate mai sus, aceştia sunt nevoiţi să vadă câini vagabonzi, aurolaci şi bătrâni care îşi duc zilele cerşind la gurile de metrou. Bisericile mai sunt ţinute în picioare doar de credinţa bucureştenilor. Autorităţile semnează fără milă acte de demolare a clădirilor monument isoric prezentând opiniei publice motive puerile. Ba mai mult, apare câte un moştenitor peste noapte care pune mâna pe o asemenea locuinţă în valoare de milioane de euro pe care o revinde sau o lasă în paragină, şi asta pentru ca metrul pătrat este mai scump în Bucureşti, în comparaţie cu alte capitale europene.

În câţiva ani vom intra într-o capitală fără istorie, fara identitate şi fără cultură, o capitală cu aripile frânte, ce nu poate oferi decât ruinele rămase în urma primarilor. Unde au dispărut Lipscanii de altădată, Curtea Veche, Calea Victoriei, unde sunt teatrele, cafenelele şi monumentele construite de înaintaşi? Fireşte se va găsi răspuns şi la această întrebare. Este interzis să mai critici, să mai speri, să îţi doreşti să construieşti. Bunii mei prieteni, doar plânsul nu mai este interzis. Ei îşi bat joc de noi fără milă şi fără remuşcare. Noapte bună „Micul Paris”, oriunde te-ai afla!

Numai ingnorantul urăşte arta

Au mai trecut 4 ani în care nu s-a făcut nimic pentru cultură. A mai trecut un mandat al unui primar care a promis multe lucruri şi care, din păcate a realizat mult prea puţine.

Cei dintre noi care mai păşim în teatre, găsim acum prăfuite clădiri ce odinioară împodobeau cu succes peisajul urban al Bucureştilor. Teatrul Masca din Bucureştii Noi nu mai găzduieşte spectacole de ani buni deoarece clădirea nu mai permite acest lucru, ea fiind lăsată în paragină. Vina aparţine şi de această dată primarului sectorului 1, iar în acest caz şi ministrului culturii sub patronajul căruia se află sălile de spectacol ale României.

Astfel a ajuns Teatrul Masca, să poarte o mască a dispreţului şi a uitării.

Ce mai summit, ce mai zbucium

Ieri a fost ultima zi a summit-ului NATO de la Bucureşti. Şi ce mai summit a fost: cu transmisii live de peste tot, interviuri, conferinţe de presă, cuvântări, discursuri, întâlniri bilaterale şi multilaterale, dineuri, preşedinţi, premieri, coloane oficiale, culoar unic, circulaţie îngreunată, câini comunitari, poliţişti (fără burtă), sepepişti, agenţi CIA, manifestanţi, fătuci şi câte şi mai câte. Au fost câteva eşecuri, unele dintre ele din cauza organizării, altele de ordin diplomatic, dar trebuie să menţionez că au fost şi câteva "succesuri", cum ar fi primirea invitaţiei de aderare de către Albania şi Croaţia, sau venirea preşedintelui Putin pentru un dialog cu statele membre NATO.

Una peste alta, România şi-a făcut publicitate, deşi aceasta a costat 26 de milioane de euro, iar summit-ul a arătat că ţara noastră nu mai este un punct aşa de mic pe harta lumii.

Câinii latră, uliţele rămân

Bună ziua Bucureşti, oriunde te-ai afla! Dacă în artă singurul lucru imoral este lipsa de talent, se pare că în politică, şi mai cu seamă în coordonarea activităţii administrative, singurul lucru imoral este lipsa de bun simţ şi dispreţul faţă de cetăţean.

Iată cum trăiesc cetăţenii care locuiesc pe străzile Intrarea Manuscrisului şi Vălenii de Munte din sectorul 1 al capitalei. Fotografia arată clar că asfaltarea s-a oprit chiar acolo unde începe strada. Este inutil să mai vorbesc despre canalizare, gaze şi apă curentă, căci întâlnim aceeaşi situaţie ca şi la Intrarea Tarafului pe care am pomenit-o săptămâna trecută.

Şi ei sunt locuitori ai Sectorului 1

În dorinţa mea de a intra în legătură cu oamenii şi de a le afla problemele, am fost zilele trecute pe strada Intrarea Tarafului. Poate mulţi dintre dumneavoastră nici măcar nu ştiaţi de existenţa ei, darămite că se află în Bucureşti, şi mai cu seamă în Sectorul 1. Ei bine se pare că nici primarul nu ştie sau a uitat de ea şi de cetăţenii de aici.

Intrarea Tarafului se află în cartierul Giuleşti lângă liniile de cale ferată, acolo unde apa, canalizarea şi gazele par a fi un lux la început de mileniu 3. Vorbind cu oamenii de aici am înţeles că pentru ei nu contează cine ocupă scaunul de primar, mai important fiind ce poate face acel om pentru ei. Mi-am dat seama că durerea lor cea mai mare este privarea dreptului la o viaţă decentă.

Intrarea Tarafului nu este asfaltată, nu are canalizare iar gospodăriile nu sunt racordate la reţelele de apă şi gaze. În plus copiii nu sunt primiţi în şcoli şi grădiniţe pe motiv că nu îndeplinesc condiţiile minime de igienă.

Interesant este că în documentele Primăriei Sectorului 1 strada Intrarea Tarafului şi străzile adiacente acesteia figurează ca fiind asfaltate şi cu reţea de canalizare. Poate că banii alocaţi acestor lucrări îi regăsim în investiţiile din Băneasa, uitând de problemele reale ale cetăţenilor plătitori de taxe. Aştept un răspuns al autorităţilor şi al primarului.