La bună vedere

Bună ziua, Bucureşti! Îmi face plăcere ca după o perioadă de absenţă să vă scriu din nou. În ultimele luni am fost implicat într-o mulţime de activităţi care mi-au ocupat timpul. Mai întâi a fost perioada alegerilor locale, unde am fost direct implicat, fiind în postura de candidat la primăria Sectorului 1. Tocmai din această cauză am încetat să mai scriu pe blog. Eu vreau ca acest blog să reprezinte un mod inedit de comunicare, nicidecum o armă demagogică în campania electorală. Pentru că nu am dorit ca el să ajungă instrument de adunat voturi, am aşteptat să treaca toată această tevatură. Echipa mea de campanie pregătise un alt site pentru a promova ideile partidului şi programul meu electoral.

Apoi au urmat câteva luni de reaşezări pe scena politică românească. Actualmente sunt viceprimar în cadrul Primăriei Sectorului 1 şi sunt bucuros că din această postură pot să duc la îndeplinire câteva din proiectele mele.

Toate acestea au trecut şi iată-ne din nou în dialog pe internet.

Lumina lumii

Doresc ca în acest an Hristos sa învie în inima şi în viaţa dumneavoastră. Să aveţi parte de pace, bucurie şi tărie să spuneţi şi altora că Hristos a înviat. Dumnezeu să vă dea un curcubeu la fiecare furtună, un zâmbet la fiecare lacrimă, o binecuvântare la fiecare pas, o promisiune la fiecare grijă şi un răspuns la fiecare întrebare! Mântuitorul a avut o cruce de lemn şi o inimă de aur. Azi mulţi vrem cruci de aur şi avem inimi de lemn. Fie ca în clipa vestirii învierii celui fără de moarte, să renască şi puterea noastră de a iubi şi a ierta.

Sorin Oprescu a demisionat din partid

Ieri de dimineaţă am primit vizita lui Sorin Oprescu la sediul organizaţiei Sector 1. În spatele lui, bineînţeles, erau reprezentanţii presei. Am sperat că Sorin Oprescu nu va face acest pas mai cu seamă că face parte din zona politicienilor care au demonstrat că au coloană vertebrală. Demisia este opţiunea domniei sale, trebuie să o respectăm, fie că suntem sau nu de acord.

În secţiile de votare voi reprezenta interesele lui Cristian Diaconescu, reprezentantul PSD, dar voi fi atent ca Sorin Oprescu să nu aibă probleme. Ştiţi că el a spus în 2000 că a fost furat în secţia de votare. Vreau să fie un scrutin corect pentru toţi candidaţii. Eu doresc ca în turul doi să intre Cristian Diaconescu pe care îl voi vota fiind reprezentantul PSD. Cristian Diaconescu reprezintă noua generaţie de politicieni iar capitala are nevoie după 18 ani de un primar european. Sper că cetăţenii acestui sector vor acorda încrederea lor pentru PSD. Am încrederea că imediat după turul întâi PSD va câştiga alegerile. În ceea ce îl priveşte pe Sorin Oprescu, acesta mi-a spus că va hotârî după 15 iunie dacă se va întoarce în PSD.

Domnia sa a căutat o altă soluţie, eventual o autosuspendare, însă statutul partidului nu prevede nimic în acest sens. I-am spus că sper să se întoarcă în organizaţia PSD Sector 1 după 15 iunie, indiferent de rezultatul alegerilor.

Intrarea în Ierusalim, bucuria sufletelor

Bună dimineaţa Bucureşti! În această perioadă ne apropiem cu inimile deschise de o mare sărbătoare a creştinismului, Învierea Domnului Iisus Hristos. În această săptămână amintim întregii lumi miracolul făcut de Domnul Iisus atunci când l-a ridicat pe Lazăr din morţi, redându-i viaţa şi Dumnezeirea. Un alt eveniment major este intrarea Domnului Iisus în Ierusalim, întâmpinat de locuitori cu crenguţe de salcie. Se cuvine ca în aceste zile să uităm de cele rele, să fim mai buni, să înţelegem că viaţa înseamnă iubire. Cred cu tărie că una din întrebările esenţiale în faţa căreia vom fi puşi ca muritori în faţa divinităţii este aceasta: "Ai iubit îndestul?" De aceea, în afara tradiţionalului "La mulţi ani!" pentru cei cu nume specific florilor, vă urez să aveţi putere de munca, mai multă pioşenie în tot ceea ce faceţi şi o gândire pozitivă ce vă va aduce satisfacţii pe toate planurile.

Cetatea e-n deal, noi o luăm la vale

Atestată documentar pentru prima oară la 1355, Cetetea Râşnov a fost un puternic bastion de apărare împotriva cotropitorilor care proveneau atât din apus, cât şi din răsărit. Între zidurile cetăţii şi-au găsit adăpost şi trupele lui Mihai Viteazul, care s-a oprit aici după înfrângerea de la Miraslau din 1600. Domnul a aşteptat la Râşnov sosirea din Ţara Românească a întăririlor necesare refacerii armatei sale. Cetatea a fost şi este un simbol al locului atât pentru râşnoveni, cât şi pentru locuitorii Ţării Bârsei, mândri că au un astfel de stabiliment în patrimoniu. Această descriere vă dă impresia că cetatea este un obiectiv turistic important. Aveţi oare ce vizita aici?

În anul 2000 a fost semnat un contract criminal cu Alberto Drera, un investitor italian, ce presupune ca cetatea să rămână în proprietatea oraşului fiind însă administrată de firma investitorului pe durata a 49 de ani. După semnarea contractului, cetatea a rămas în acelaşi stadiu, cu excepţia unei căruţe cu flori, şi a unei mici terase improvizate. Din muzeu lipsesc foarte multe piese, zidurile stau să cadă, aleile din cetate sunt pline de gunoaie şi resturi animaliere, peste toate tronând buruieni. Doar în lumina unui reflector pus de primărie apare, în mijlocul cetăţii, o frumoasă cruce din lemn sombolizându-L pe Domnul Iisus răstignit, ca însăşi cetatea. Drumul, care este responsabilitatea primăriei, este pavat, pavat cu gropi de aproape jumătate de metru, singurul sprijin fiind locuitorii oraşului care mai aduc pietre de râu.

Patrimoniul românesc este înstrăinat, iar noi ne mirăm de ce turiştii ocolesc ţara noastră. Astăzi primarul din Râşnov se află într-un proces cu moştenitoarea investitorului italian. Cetatea rămâne în picioare doar datorită constructorilor săi, care au ridicat un edificiu durabil. Aşa cum a rezistat valurilor de cotropitori de-a lungul timpului, poate va rezista şi avalanşei de nepăsare.

Bogatul nu crede niciodată celui sărac şi nici sătulul celui flămând

Azi dimineaţă m-am trezit, am băut o cafea şi am pornit spre sediul de campanie de la sectorul 1. De ceva timp nu mai circul cu maşina, prefer în schimb să merg cu metroul, cu tramvaiul sau pe jos. Mă aflu pe bulevardul Mărăşti, acolo unde în curând ştrandul Tineretului va dispărea complet, locul fiind luat de alte construcţii cel mai probabil clădiri de birouri. O nouă mega afacere în care Andrei Chiliman nu se implică decât printr-o gargară ieftină la TV. În dreapta bulevardului, după ce am trecut de spitalul CFR nr.2 este Universitatea de Ştiinţe Agronomice, o instituţie care în trecut oferea ţării ingineri bine pregătiţi. Astăzi acest loc pare pustiu.

Câţiva tineri se grăbesc să ajungă la cursuri, dialogul fiind totuşi dezolant:
- Ce faci diseară? Ieşim şi noi la o berică şi o sămânţă?
- Bă, nu ştiu. Nu prea am bani. Diseară tre' să mă şi duc sa-mi iau pachetu' de la gară. Mi-au pus ai mei ceva de mâncare, ce au putut acolo. Şi tre' să ies şi cu Dana că nu am mai scos-o de mult în oraş. Măcar la o plimbare.
- Mă, nici io nu prea am bani. Mâine tre' să plătesc şi io căminu'. Sunt după 6 în cameră. Dacă e, te sun. Dacă nu, vorbim mâine.
M-am întristat puţin la ce vorbesc tinerii studenţi în anul 2008. Aceeaşi problemă gravă, legată de incapacitatea părinţilor de a-şi putea sprijini copiii moral şi material, dar şi nepăsarea cu care sunt trataţi de liderii comunităţii în care trăiesc.

În afară de promisiuni şi praf în ochi, un primar de sector, în cazul de faţă, Andrei Chiliman, ar trebui să-i implice pe tineri în activităţile comunităţii din care fac parte pe timpul studiilor şi eventual dacă se vor stabili în Bucureşti. Credeam că lucrurile s-au schimbat şi că tinerii au în cele din urmă condiţii normale în care îşi duc existenţa: cămine civilizate, fără gândaci şi şobolani, săli de lectură moderne, cabinete medicale şi săli de sport. Acum realizez că Andrei Chiliman nu s-a implicat deloc în stabilirea unui dialog cu aceşti oameni care reprezintă generaţia de mâine. Ei devin masă de manevră pentru votul din 4 în 4 ani. Se merge pe schema: "ai viză de flotant, îţi arunc praf în ochi, te duc la discotecă, te mituiesc, îţi dau un fular cu săgeata şi mă votezi". Printr-o asemenea atitudine acestor tineri li se distrug visele, ajungând ingineri, ce pleacă să culeagă căpşuni în Spania, delincvenţi sau angajaţi în România pe salarii de nimic. Mă solidarizez cu aceşti tineri şi îi îndemn să lupte pentru drepturile şi libertatea lor.

Pasajul Basarab - un ghimpe în coasta bucureştenilor

Lucrările la pasajul Basarab sunt în plină desfăşurare. Costurile proiectului care iniţial se ridicau la 67 de milioane de euro sunt estimate acum la peste 250 de milioane de euro. Probabil din cauza bordurilor ce urmează să fie puse pe marginea şoselei de pe pasaj. În afară de costurile deosebit de ridicate care nu prezintă o justificare, controversatul proiect al pasajului a mai primit o lovitură, două ONG-uri obţinând în instanţă anularea deciziei prin care pasajul Basarab primea statut de utilitate publică. Argumentul celor două organizaţii este că printre clădirile ce urmează sa fie demolate se află şi trei monumente istorice care nu pot dispărea decât în baza unei hotărâri de Guvern, nu printr-o hotărâre a unui Consiliu Local.

Cetăţenii sunt şi ei afectaţi de acest pasaj, care are efecte negative şi asupra bisericii Sfânta Paraschiva care se află în zonă. Eu sunt alături de locuitorii din cartierul Titulescu ai căror nervi sunt puşi la încercare de către autorităţi. Sunt curios să aflu cum se vor descurca copiii şi bătrânii de acolo cu noxele emise de autoturisme ce vor circula pe pasaj. Ce are de spus Ministerul Mediului în această privinţă?

Adevărata faţă a lui Răzvan Murgeanu

Iată cine este Răzvan Murgeanu, viceprimarul general al capitalei şi candidatul PD-L la primăria sectorului 1. Acesta a declarat într-un interviu acordat BBC că în timpul studenţiei a fost forţat să semneze un angajament cu fosta Securitate. Iată cuvintele sale: "Da, mi-au dat şi un nume conspirativ. Nici nu ştiu ce nume conspirativ mi-au dat. Nu, dar vreau să vă spun, ca să-nţelegeţi. N-am dat nici o declaraţie nimănui, niciodată."

Deşi nu a dus la îndeplinire angajamentul din perioada studenţiei, domnul Murgeanu a declarat că l-a înregistrat în biroul său personal din primăria capitalei pe Bogdan Boza, contracandidatul Elenei Băsescu pentru funcţia de secretar general al organizaţiei de tineret a PD-L. În urma presiunilor, acesta din urmă a fost exclus din partid. Decizia s-a luat la organizaţia Sectorului 1. Invitat la Sinteza Zilei, Boza a declarat că se gândeşte să înfiinţeze un nou partid.

Revenind la situaţia partidului care a decis excluderea sa, Boza declara că “ceea ce se întâmplă în PD-L este o exprimare sinceră a filonului ideologic. E vorba de politica pumnului în gură, de cârdăşie, este politica declaraţiilor de susţinere necondiţionată a conducătorului iubit.” Bogdan Boza a intrat în conflict cu şefii partidului după ce a anunţat că doreşte să candideze împotriva Elenei Băsescu la funcţia de secretar general al organizaţiei. El a acuzat că a fost supus la presiuni de liderii PD-L, pentru a se retrage din cursă, în favoarea fiicei preşedintelui.

Deşi acest eveniment s-a petrecut acum ceva timp, el are o însemnătate în prezent. Vă întreb pe dumneavoastră dacă este moral ca o asemenea persoană să candideze la funcţia de primar al sectorului 1.

Mahala versus Occident

În această după-amiază am ieşit la o scurtă plimbare împreuă cu soţia şi fetiţa mea în Parcul Cişmigiu. Am trecut pe Calea Victoriei şi, în zona Sălii Palatului, am observat cu tristeţe că peisajul se schimbă de la o lună la alta. Bineînţeles în rău. Pentru că numai aşa îmi explic cum din Bucureşti încep să dispară anumite clădiri şi locuri ce odinioară erau cunoscute de întreagul continent. M-am gândit să fac un mic istoric şi să îl împărtăşesc cu voi.

A existat o perioadă în care Bucureştiul arăta ca o capitală europeană. Sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul secolului XX au adus Bucureştilor un loc binemeritat în rândul oraşelor importante ale Europei. Atunci au loc lucrările de alimentare cu apă de bună calitate, construcţia arterelor principale de circulaţie, are loc inaugurarea liniei electrice, se fac inovaţii în domeniul comunicaţiilor. În această perioadă s-au ridicat o serie de clădiri, unele dintre ele monumentale, cum ar fi Localul Monitorului Oficial sau Ateneul Român. Tot atunci se ridică şi Ministerul Agriculturii, Liceul Gheorghe Lazăr, Palatul Poştelor, acesta după modelul celui din Geneva, Palatul Cantacuzino pe Calea Victoriei, Palatul Creţulescu, Athénée Palace, dar şi Banca Naţională despre care turiştii spuneau că este „cel mai frumos templu ridicat norocului orb”. După documentele existente, în perioada 1885 - 1914 s-au construit în Bucureşti peste 14.900 de imobile. Atunci parcurile au fost reamenajate, grădinile frumos decorate, punându-se accent pe dezvoltarea oraşului.

Perioada interbelică a adus cu ea schimbări în bine pentru capitală. Bucureştiul a devenit treptat o capitală europeană la porţile Orientului. Era o mândrie ca străin să povesteşti cum ai trecut prin Bucureşti, simţind rafinamentul extrem, şi adevărata viaţă. Aici se întâmpla totul.

Dacă lăcaţele de cult, bisericile, mănăstirlie au fost puse la zid în perioada comunistă iată că edilii Bucureştiului de astăzi sunt complet nepăsători. Este de neconceput ca într-o capitală europeană în care avem nevoie de curăţenie şi siguranţă, o capitală unde turiştii ar trebui să admire siturile arheologice şi monumentele arhitecturale menţionate mai sus, aceştia sunt nevoiţi să vadă câini vagabonzi, aurolaci şi bătrâni care îşi duc zilele cerşind la gurile de metrou. Bisericile mai sunt ţinute în picioare doar de credinţa bucureştenilor. Autorităţile semnează fără milă acte de demolare a clădirilor monument isoric prezentând opiniei publice motive puerile. Ba mai mult, apare câte un moştenitor peste noapte care pune mâna pe o asemenea locuinţă în valoare de milioane de euro pe care o revinde sau o lasă în paragină, şi asta pentru ca metrul pătrat este mai scump în Bucureşti, în comparaţie cu alte capitale europene.

În câţiva ani vom intra într-o capitală fără istorie, fara identitate şi fără cultură, o capitală cu aripile frânte, ce nu poate oferi decât ruinele rămase în urma primarilor. Unde au dispărut Lipscanii de altădată, Curtea Veche, Calea Victoriei, unde sunt teatrele, cafenelele şi monumentele construite de înaintaşi? Fireşte se va găsi răspuns şi la această întrebare. Este interzis să mai critici, să mai speri, să îţi doreşti să construieşti. Bunii mei prieteni, doar plânsul nu mai este interzis. Ei îşi bat joc de noi fără milă şi fără remuşcare. Noapte bună „Micul Paris”, oriunde te-ai afla!

Numai ingnorantul urăşte arta

Au mai trecut 4 ani în care nu s-a făcut nimic pentru cultură. A mai trecut un mandat al unui primar care a promis multe lucruri şi care, din păcate a realizat mult prea puţine.

Cei dintre noi care mai păşim în teatre, găsim acum prăfuite clădiri ce odinioară împodobeau cu succes peisajul urban al Bucureştilor. Teatrul Masca din Bucureştii Noi nu mai găzduieşte spectacole de ani buni deoarece clădirea nu mai permite acest lucru, ea fiind lăsată în paragină. Vina aparţine şi de această dată primarului sectorului 1, iar în acest caz şi ministrului culturii sub patronajul căruia se află sălile de spectacol ale României.

Astfel a ajuns Teatrul Masca, să poarte o mască a dispreţului şi a uitării.

Pe prima treaptă a podiumului

Am auzit tot mai des în ultimul timp sintagma "fete de aur" şi asta mai mult în sport. Am acum ocazia să vorbesc despre un grup de fete care într-adevăr sunt de aur, de aur european şi poate chiar olimpic.

Gimnastele din lotul naţional al României au obţinut sâmbătă medalia de aur în competiţia pe echipe a campionatului european de gimnastică de la Clermont-Ferrand, Franţa. Apoi duminică Sandra Izbaşa, Steliana Nistor şi Anamaria Tămârjan au adus medalii de aur, argint şi bronz în finalele pe aparate.

Felicitări acestor fete şi antrenorului Nicolae Forminte, şi mult succes la Jocurile Olimpice.

Ce mai summit, ce mai zbucium

Ieri a fost ultima zi a summit-ului NATO de la Bucureşti. Şi ce mai summit a fost: cu transmisii live de peste tot, interviuri, conferinţe de presă, cuvântări, discursuri, întâlniri bilaterale şi multilaterale, dineuri, preşedinţi, premieri, coloane oficiale, culoar unic, circulaţie îngreunată, câini comunitari, poliţişti (fără burtă), sepepişti, agenţi CIA, manifestanţi, fătuci şi câte şi mai câte. Au fost câteva eşecuri, unele dintre ele din cauza organizării, altele de ordin diplomatic, dar trebuie să menţionez că au fost şi câteva "succesuri", cum ar fi primirea invitaţiei de aderare de către Albania şi Croaţia, sau venirea preşedintelui Putin pentru un dialog cu statele membre NATO.

Una peste alta, România şi-a făcut publicitate, deşi aceasta a costat 26 de milioane de euro, iar summit-ul a arătat că ţara noastră nu mai este un punct aşa de mic pe harta lumii.

A plecat o pensulă, culorile tac

La nici o săptămână de la trecerea în nefiinţă a lui George Pruteanu, un alt mare om de cultură ne-a părăsit.

Pictorul Sabin Bălaşa s-a stins din viaţă marţi lăsând în urmă operele ce ne vor aminti de măiestria sa în arta plastică. Este regretabilă pierderea pentru poporul român, care rămâne rând pe rând fără valorile ce-l definesc.

Dumnezeu să-l ierte.

Câinii latră, uliţele rămân

Bună ziua Bucureşti, oriunde te-ai afla! Dacă în artă singurul lucru imoral este lipsa de talent, se pare că în politică, şi mai cu seamă în coordonarea activităţii administrative, singurul lucru imoral este lipsa de bun simţ şi dispreţul faţă de cetăţean.

Iată cum trăiesc cetăţenii care locuiesc pe străzile Intrarea Manuscrisului şi Vălenii de Munte din sectorul 1 al capitalei. Fotografia arată clar că asfaltarea s-a oprit chiar acolo unde începe strada. Este inutil să mai vorbesc despre canalizare, gaze şi apă curentă, căci întâlnim aceeaşi situaţie ca şi la Intrarea Tarafului pe care am pomenit-o săptămâna trecută.

Ne uităm pe unde mergem sau mergem pe unde ne uităm

Aseară am văzut un preşedinte "nostalgic". Înainte de summit, probabil dorind să inspecteze oraşul, trăgând puternic din aerul mirific din zona Cişmigiu, preşedintele Băsescu, cu un ochi la primărie şi cu celălalt la culoarul unic, a tamponat o maşină care a frânat brusc în faţa Golf-ului prezidenţial. În urma incidentului, presa a fost alarmată, toată ţara a fost martoră la marele eveniment de 3 puncte (de penalizare).

Summit-ul aduce românului pensii mai mari, alocaţii pentru copii, locuri de muncă, turişti şi demnitate. Cetăţenii capitalei sunt mândri că sunt contemporani cu trecerea de la comuna primitivă la comuna Bucureşti, condusă strălucit de edilul Videanu cocoţat pe blocuri de borduri. Acum, la 4 ani de la intrarea României în NATO cu drepturi depline, între rock and roll şi cazacioc rămâne doar fiola prezidenţiala a cărei culoare nu o cunoaştem.

Primul şofer al ţării

O nouă direcţie

Ieri stăteam de vorbă cu fiul unor prieteni care este student în anul 3. Inevitabil l-am întrebat ce planuri de viitor are. Bineînţeles că doreşte să termine facultatea, să urmeze o carieră de succes în domeniul în care se pregăteşte şi să-şi întemeieze o familie. Mi-a spus însă că deciziile importante le va lua la momentul respectiv. Pe lângă asta mi-a recomandat o melodie care se potriveşte cel mai bine cu starea lui de spirit actuală, Direcţia 5 - Anii, pe care o împărtăşesc cu voi.

Şi ei sunt locuitori ai Sectorului 1

În dorinţa mea de a intra în legătură cu oamenii şi de a le afla problemele, am fost zilele trecute pe strada Intrarea Tarafului. Poate mulţi dintre dumneavoastră nici măcar nu ştiaţi de existenţa ei, darămite că se află în Bucureşti, şi mai cu seamă în Sectorul 1. Ei bine se pare că nici primarul nu ştie sau a uitat de ea şi de cetăţenii de aici.

Intrarea Tarafului se află în cartierul Giuleşti lângă liniile de cale ferată, acolo unde apa, canalizarea şi gazele par a fi un lux la început de mileniu 3. Vorbind cu oamenii de aici am înţeles că pentru ei nu contează cine ocupă scaunul de primar, mai important fiind ce poate face acel om pentru ei. Mi-am dat seama că durerea lor cea mai mare este privarea dreptului la o viaţă decentă.

Intrarea Tarafului nu este asfaltată, nu are canalizare iar gospodăriile nu sunt racordate la reţelele de apă şi gaze. În plus copiii nu sunt primiţi în şcoli şi grădiniţe pe motiv că nu îndeplinesc condiţiile minime de igienă.

Interesant este că în documentele Primăriei Sectorului 1 strada Intrarea Tarafului şi străzile adiacente acesteia figurează ca fiind asfaltate şi cu reţea de canalizare. Poate că banii alocaţi acestor lucrări îi regăsim în investiţiile din Băneasa, uitând de problemele reale ale cetăţenilor plătitori de taxe. Aştept un răspuns al autorităţilor şi al primarului.

S-a stins un dascăl

Cu tristeţe am aflat despre disparţia dintre noi a lui George Pruteanu, un vajnic apărător al limbii române.

În aceşti ani în care cultura a coborât în stradă iar scările valorice au fost răsturnate, profesorul George Pruteanu a încercat şi pe alocuri a reuşit să ne înveţe pe toţi ceea ce este bun, frumos şi corect. Este o pierdere mare pentru viaţa culturală, politică şi academică din România.

Dumnezeu să-l odihnească.

Arc peste timp: 27.03.1918 - 27.03.2008

Sunt bucuros că primul articol de pe blog se referă la un eveniment cu o asemenea însemnătate pentru poporul român. Acum exact 90 de ani a avut loc Adunarea Sfatului Ţării ce a decis în urma unui vot Unirea Basarabiei cu ţara mamă.

Actul istoric al unirii Basarabiei cu ţara glăsuia "În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră, şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România".

Salut pe această cale gestul înfăptuitorilor acestei uniri, căci ei au înţeles cel mai bine vorbele lui Nicolae Iorga: "Viaţa nu înseamnă a trăi, ci a şti pentru ce trăieşti."

Bine v-am găsit în blogosferă

Bună ziua Bucureşti, oriunde te-ai afla! Mă numesc Dan Tudorache şi am intrat recent în rândul bloggerilor din România. M-am decis să folosesc, printre altele, şi această formă de comunicare întrucât aşa voi putea purta un dialog cu cetăţenii, spre deosebire de comunicarea unilaterală care se realizează prin radio, televiziune şi presă scrisă.