Atestată documentar pentru prima oară la 1355, Cetetea Râşnov a fost un puternic bastion de apărare împotriva cotropitorilor care proveneau atât din apus, cât şi din răsărit. Între zidurile cetăţii şi-au găsit adăpost şi trupele lui Mihai Viteazul, care s-a oprit aici după înfrângerea de la Miraslau din 1600. Domnul a aşteptat la Râşnov sosirea din Ţara Românească a întăririlor necesare refacerii armatei sale. Cetatea a fost şi este un simbol al locului atât pentru râşnoveni, cât şi pentru locuitorii Ţării Bârsei, mândri că au un astfel de stabiliment în patrimoniu. Această descriere vă dă impresia că cetatea este un obiectiv turistic important. Aveţi oare ce vizita aici?
În anul 2000 a fost semnat un contract criminal cu Alberto Drera, un investitor italian, ce presupune ca cetatea să rămână în proprietatea oraşului fiind însă administrată de firma investitorului pe durata a 49 de ani. După semnarea contractului, cetatea a rămas în acelaşi stadiu, cu excepţia unei căruţe cu flori, şi a unei mici terase improvizate. Din muzeu lipsesc foarte multe piese, zidurile stau să cadă, aleile din cetate sunt pline de gunoaie şi resturi animaliere, peste toate tronând buruieni. Doar în lumina unui reflector pus de primărie apare, în mijlocul cetăţii, o frumoasă cruce din lemn sombolizându-L pe Domnul Iisus răstignit, ca însăşi cetatea. Drumul, care este responsabilitatea primăriei, este pavat, pavat cu gropi de aproape jumătate de metru, singurul sprijin fiind locuitorii oraşului care mai aduc pietre de râu.
Patrimoniul românesc este înstrăinat, iar noi ne mirăm de ce turiştii ocolesc ţara noastră. Astăzi primarul din Râşnov se află într-un proces cu moştenitoarea investitorului italian. Cetatea rămâne în picioare doar datorită constructorilor săi, care au ridicat un edificiu durabil. Aşa cum a rezistat valurilor de cotropitori de-a lungul timpului, poate va rezista şi avalanşei de nepăsare.
În anul 2000 a fost semnat un contract criminal cu Alberto Drera, un investitor italian, ce presupune ca cetatea să rămână în proprietatea oraşului fiind însă administrată de firma investitorului pe durata a 49 de ani. După semnarea contractului, cetatea a rămas în acelaşi stadiu, cu excepţia unei căruţe cu flori, şi a unei mici terase improvizate. Din muzeu lipsesc foarte multe piese, zidurile stau să cadă, aleile din cetate sunt pline de gunoaie şi resturi animaliere, peste toate tronând buruieni. Doar în lumina unui reflector pus de primărie apare, în mijlocul cetăţii, o frumoasă cruce din lemn sombolizându-L pe Domnul Iisus răstignit, ca însăşi cetatea. Drumul, care este responsabilitatea primăriei, este pavat, pavat cu gropi de aproape jumătate de metru, singurul sprijin fiind locuitorii oraşului care mai aduc pietre de râu.
Patrimoniul românesc este înstrăinat, iar noi ne mirăm de ce turiştii ocolesc ţara noastră. Astăzi primarul din Râşnov se află într-un proces cu moştenitoarea investitorului italian. Cetatea rămâne în picioare doar datorită constructorilor săi, care au ridicat un edificiu durabil. Aşa cum a rezistat valurilor de cotropitori de-a lungul timpului, poate va rezista şi avalanşei de nepăsare.
