Ne uităm pe unde mergem sau mergem pe unde ne uităm

Aseară am văzut un preşedinte "nostalgic". Înainte de summit, probabil dorind să inspecteze oraşul, trăgând puternic din aerul mirific din zona Cişmigiu, preşedintele Băsescu, cu un ochi la primărie şi cu celălalt la culoarul unic, a tamponat o maşină care a frânat brusc în faţa Golf-ului prezidenţial. În urma incidentului, presa a fost alarmată, toată ţara a fost martoră la marele eveniment de 3 puncte (de penalizare).

Summit-ul aduce românului pensii mai mari, alocaţii pentru copii, locuri de muncă, turişti şi demnitate. Cetăţenii capitalei sunt mândri că sunt contemporani cu trecerea de la comuna primitivă la comuna Bucureşti, condusă strălucit de edilul Videanu cocoţat pe blocuri de borduri. Acum, la 4 ani de la intrarea României în NATO cu drepturi depline, între rock and roll şi cazacioc rămâne doar fiola prezidenţiala a cărei culoare nu o cunoaştem.

Primul şofer al ţării

O nouă direcţie

Ieri stăteam de vorbă cu fiul unor prieteni care este student în anul 3. Inevitabil l-am întrebat ce planuri de viitor are. Bineînţeles că doreşte să termine facultatea, să urmeze o carieră de succes în domeniul în care se pregăteşte şi să-şi întemeieze o familie. Mi-a spus însă că deciziile importante le va lua la momentul respectiv. Pe lângă asta mi-a recomandat o melodie care se potriveşte cel mai bine cu starea lui de spirit actuală, Direcţia 5 - Anii, pe care o împărtăşesc cu voi.

Şi ei sunt locuitori ai Sectorului 1

În dorinţa mea de a intra în legătură cu oamenii şi de a le afla problemele, am fost zilele trecute pe strada Intrarea Tarafului. Poate mulţi dintre dumneavoastră nici măcar nu ştiaţi de existenţa ei, darămite că se află în Bucureşti, şi mai cu seamă în Sectorul 1. Ei bine se pare că nici primarul nu ştie sau a uitat de ea şi de cetăţenii de aici.

Intrarea Tarafului se află în cartierul Giuleşti lângă liniile de cale ferată, acolo unde apa, canalizarea şi gazele par a fi un lux la început de mileniu 3. Vorbind cu oamenii de aici am înţeles că pentru ei nu contează cine ocupă scaunul de primar, mai important fiind ce poate face acel om pentru ei. Mi-am dat seama că durerea lor cea mai mare este privarea dreptului la o viaţă decentă.

Intrarea Tarafului nu este asfaltată, nu are canalizare iar gospodăriile nu sunt racordate la reţelele de apă şi gaze. În plus copiii nu sunt primiţi în şcoli şi grădiniţe pe motiv că nu îndeplinesc condiţiile minime de igienă.

Interesant este că în documentele Primăriei Sectorului 1 strada Intrarea Tarafului şi străzile adiacente acesteia figurează ca fiind asfaltate şi cu reţea de canalizare. Poate că banii alocaţi acestor lucrări îi regăsim în investiţiile din Băneasa, uitând de problemele reale ale cetăţenilor plătitori de taxe. Aştept un răspuns al autorităţilor şi al primarului.

S-a stins un dascăl

Cu tristeţe am aflat despre disparţia dintre noi a lui George Pruteanu, un vajnic apărător al limbii române.

În aceşti ani în care cultura a coborât în stradă iar scările valorice au fost răsturnate, profesorul George Pruteanu a încercat şi pe alocuri a reuşit să ne înveţe pe toţi ceea ce este bun, frumos şi corect. Este o pierdere mare pentru viaţa culturală, politică şi academică din România.

Dumnezeu să-l odihnească.

Arc peste timp: 27.03.1918 - 27.03.2008

Sunt bucuros că primul articol de pe blog se referă la un eveniment cu o asemenea însemnătate pentru poporul român. Acum exact 90 de ani a avut loc Adunarea Sfatului Ţării ce a decis în urma unui vot Unirea Basarabiei cu ţara mamă.

Actul istoric al unirii Basarabiei cu ţara glăsuia "În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră, şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România".

Salut pe această cale gestul înfăptuitorilor acestei uniri, căci ei au înţeles cel mai bine vorbele lui Nicolae Iorga: "Viaţa nu înseamnă a trăi, ci a şti pentru ce trăieşti."

Bine v-am găsit în blogosferă

Bună ziua Bucureşti, oriunde te-ai afla! Mă numesc Dan Tudorache şi am intrat recent în rândul bloggerilor din România. M-am decis să folosesc, printre altele, şi această formă de comunicare întrucât aşa voi putea purta un dialog cu cetăţenii, spre deosebire de comunicarea unilaterală care se realizează prin radio, televiziune şi presă scrisă.